Localizare Istoric Potentialul comunei Turismul Primaria Informatii de interes public Transparenta decizionala Transparenta decizionala
  ISTORIC
  Atestare documentara
  Exploatarea fierului
  Istoria tehnica
  Personalitati locale
  Personalitati care ne-au vizitat meleagurile
  Cetateni de onoare ai comune Ghelari
 

Istoric

Istoria tehnica este legata, inevitabil, de evolutia mineritului si, mai ales, a tehnologiilor de prelucrare a fierului. Amintitul Urbariu din 1681 – 1682 mentioneaza existenta a cinci „mine de fier” (prin care trebuie întelese „topitorii”), situate în localitatile:
- Plosca, pe apa Runcului, în apropiere de Govajdia;
- Nadrab, pe apa Nadrab (Govajdia de azi);
- Limpert, pe apa Limpert, în apropierea Nadrabului;
- Toplita, pe apa Cernei, la confluenta cu Valarita;
- Baia Noua („Baia Doamnei”), în satul Baia Craiului, astazi disparut.
Din cele cinci topitorii de mai sus, primele trei se aflau pe teritoriul actualei comune Ghelari.
În antichitate si în Evul Mediu timpuriu, pâna prin sec. XV d. Hr., prelucrarea minereului se facea lânga gurile minelor. Tocmai de aceea, termenul de „baie” înglobeaza atât mina propriu-zisa, cât si topitoria.

Rusalin Isfanoni descrie foarte sugestiv, în „Padurenii Hunedoarei”, importanta, în epoca, a minelor din zona Ghelari: „(Ele) asigurau domeniului Hunedoara, înca de la începutul veacului al XIV – lea, un venit de seama, pe lânga cantitatea de fier necesara cetatii. Produsul fierariilor era vândut brut, batut de obicei în bara. O parte din fier era depozitata în Cetatea Hunedoarei, pentru nevoile domeniale. Socotelile arata ca, nu o data, dregatorii cetatii au primit, în locul retributiei, o cantitate de fier în valoare echivalenta”.

Traditia siderurgiei in comuna Ghelari

Minereul din zona Ghelariului era cel mai bogat în fier de pe tot cursul inferior al Dunarii. Traditia de sute de ani s-a concretizat si în performante tehnice si tehnologice care au uimit lumea.
Într-o asemenea categorie poate fi inclus cuptorul descoperit în 1895 în Ghelari, pe locul numit Valea Caselor si care, conform istoricilor, a functionat prin secolul IX d. Ch. Cuptorul în original este expus la British Museum din Londra.
Cuptorul descoperit la Valea Caselor sta la baza principiului de functiunare a cuptoarelor moderne. Pe acelasi principiu a functionat si furnalul de la Govajdia.

La începutul secolului al XIX – lea (dupa diferite surse: în 1806, 1810 sau 1813) a fost pus în functiune Furnalul de la Govajdie. Cu o capacitate anuala de 8.000 de tone, era considerat atunci cel mai mare din sud-estul Europei. A functionat pâna în 1918, iar fierul produs aici a fost folosit la constructia Turnului Eiffel din Paris. Cladirea furnalului exista si astazi, reprezinta un punct de atractie pentru turisti si a fost declarata, în anul 2000, monument de arhitectura industriala.

O adevarata „bijuterie tehnica” întâlnim si la Catanas: cea mai veche hidrocentrala din Transilvania. A fost construita în 1910, folosind apa adunata în spatele unui stavilar ridicat în calea pârâului cu acelasi nume si a functionat aproape un secol, cu echipamentele originale.

La fel de mult a fost utilizata o alta realizare tehnica de performanta pentru vremurile respective: calea ferata îngusta care urma vaile pârâurilor Retisoara si Nadrab, ajungând pâna la Govajdia. În arhivele primariei Ghelari este mentionata pentru prima oara în anul 1902.

Premiere tehnice de transport, utilizate in mineritul si siderurgia locala
Transportul minereului de fier si al materialelor necesare la minerit sau la furnal s-a facut prin diferite tehnologii în premiera care urmareau exploatarea fortei gravitationale dar si a caracteristicilor terenului.

Linia îngusta de cale ferata Hunedoara - Govajdia, construita la 1900, a fost prima de acest fel din Transilvania.
Calea avea 760 mm ecartament si o lungime de 16,1 km.
A fost o adevarata performanta tehnica prin solutiile de amplasare a liniilor pe curba de nivel exploatând terenul în asa fel încât trenurile urcau pe o mare diferenta de nivel fara sa depuna un efort prea mare.
Numita si “Calea ferata ardeleana”, aceasta linie a fost utilizata în principal pentru transportul minereului de fier catre noua uzina de fier de la Hunedoara.
La sfârsit de saptamâna, trenul era format din vagoane pentru pasageri. În imaginea de jos, trenul oprit în gara Ratisoara.

Acolo unde nu existau conditii de acces rutier iar linia fierata era prea costisitoare, transportul s-a facut cu linii de funicular. În imagine, linia de funicular Vadu Dobrrii - Govajdia, cea mai lunga linie de funicular din Europa anilor 1900.

Pentru coborârea materialelor de la un orizont la altul s-a folosit planul înclinat care se baza pe forta gravitationala. În timp ce cobora vagonetul plin, el trage în sus vagonetul gol. Ingenioasa era solutia prin care cele doi vagoneti utilizau aceeasi linie si tehnica frânarii în coborâre.

Pe traseul Ghelari - Govajdia, o solutie a fost utilizarea planului înclinat la calea ferata îngusta. Vagoanele circulau trase la deal cu caii, iar coborârea cu minerul de fier se facea gravitational prin frânare.
 

 

  Valea Govajdiei a cunoscut o dezvoltare industriala si urbanistica odata cu construirea furnalului.  
   
  Angajatii Atelierului de turnatorie
si scularie din Govajdia.
 
   
  Apeductul hidrocentralei Catanas.  

Localizare Istoric Potential Turismul Primaria Informatii publice Transparenta decizionala SVSU Opinia cetatenilor Home